Deprinderile de viață independentă sunt acele abilități tehnice și psihosociale, însușite până la automatism, care îi permit individului să ducă o existență normală, fără a depinde de asistență din partea societății și folosind oportunitățile pe care societatea le ofera.
Cea mai importantă calitate a unui părinte este dragostea pentru copilul său. Însă dragostea cu care îi înconjurăm pe copii nu pare a fi întotdeauna suficientă. Consilierea părinților este o componentă importantă, obligatorie în psihoterapia persoanelor cu dizabilități. Ea pune accent pe interacțiunile dintre părinți și copii și pe nevoile pe care le au copiii și adolescenții din partea părinților lor.
Meloterapia este o formă de terapie non verbală care poate fi practicată la orice vârstă pentru dezvoltarea personală, cât și pentru deschiderea unui nou canal de comunicare. Este indicată pentru persoanele : cu dificultăți de învățare, cu deficiențe fizice, cu autism, agresivi, obsesiv-compulsivi, cu deficit senzorial, cu probleme emoționale sau de comunicare
Socializarea este procesul prin care învațăm cum să ne comportăm în societate, învațăm norme și reguli acceptate social, valori și roluri sociale. Procesul de socializare este unul continuu, nu este limitat și temporar, datorită faptului că fiecare individ participă la viața socială și, astfel, trebuie să se adapteze, permanent, la schimbările care apar în societate. Acest proces aduce foarte multe beneficii în plan cognitiv, comportamental și emoțional.
Terapia prin joc se bazează pe utilizarea jocului ca element de comunicare, jocul ajutând la reducerea nivelului de tensiune și crește capacitatea de legătură cu mediul nostru, fiind util să învățăm să relaționăm și, în același timp, să aplicăm și să ne îmbunătățim abilitățile cognitive, emoționale și sociale.
Terapia prin artă îl ajută pe beneficiar să se înțeleagă pe sine, să se elibereze de anxietățile și tensiunile acumulate, să dezvolte abilități de comunicare, să exerseze și să optimizeze propriile capacități de relaționare cu ceilalți, ajutând în fina la elaborarea unor strategii de rezolvare a conflictelor.
Terapia ocupațională are ca scop principal îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu dizabilități și este centrată pe nevoile particulare ale fiecărui individ. Pune accentul pe lucruri precum: motricitatea fină, motricitatea grosieră – partea implicată în menținerea echilibrului, atenție și putere de concentrare, reglare emoțională, integrare socială, îngrijire personală, controlul propriului comportament, probleme de alimentație etc.
Terapia prin dans și mișcare, este o formă de art-terapie, este o combinație între dans și psihoterapie și pleacă de la ideea că poate influența starea psihică, fiind, în acest context, o formă de exprimare și comunicare menită să ajute beneficiarul să se dezvolte, să se vindece și să capete o stare generală de bine. Efectele se produc la nivel fizic, emoțional și mental.
Consilierea psihologica este o formă de intervenție psihologică ce se adresează persoanelor care se află într-o situație de impas în ceea ce privește rezolvarea anumitor situații de criză, profesionale, sociale ori familiale. Consilierul îl ajută pe pacient să controleze aceste situații și îl asistă pentru a găsi o soluție la problema pe care o traiește.